sâmbătă, 5 ianuarie 2013

Come back


Anii trec ca filele unei cărți răscolite de vântul vieții. Împletirea de timp, suflet și ființare se transformă într-o avalanșă de care fugim necontenit, fără șanse de scăpare. Sensul pe care îl dăm acestei alunecări, a noastră și a vieții, ne ține în mișcare. Sensul sau inerția ne contopesc ființa cu zăpezile sub un cavou de sticlă înghețată. Oare soarele ne topește vreodată adăpostul, pentru a reveni în această cursă nebună? Oare învățăm să fugim mai bine de un sfârșit inevitabil? Să ne oprim?
Anii, conceptul care ne marchează îmbătrânirea, care ne face să oftăm în fața trecutului, să ne temem de viitor, să uităm de prezent. Anii ca un stigmat, ca o succesiune bolnavă de momente pe care le dăm uitării sau le distorsionăm. Modul în care ne măsurăm acumularea de suferință în pivnițele sufletului. Distanță invizibilă care ne îndepărtează de tot ce ne este cunoscut. Carte pe care o ținem în mâini, dar nu reușim să o citim, suflul universal neținând cont de ritmul nostru.
Omul este o ființă temporală. Omul are nevoie de delimitări pentru a separa momentele, experiențele, persoanele, obiectele. Delimitări care nu înseamnă nimic, dar dau structură vieții. Anii nu ar trebui să însemne nimic.

Weeks turn into months,
Months turn into years...

2 comentarii:

  1. Anii nu au cum sa insemne nimic... si timpul nu este singurul reper al oamenilor, ci si spatiul. Oamenii au impartit timpul in ani, spatiul in granite, toate aceste in vreme ce ei nici macar nu cunosc dimensiunile exacte ale spatiului si timpului...

    RăspundețiȘtergere
  2. pentru că ai întrebat... http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=DKXJd0WsB74

    RăspundețiȘtergere